Nevroze postelectorale

Aveam in liceu un profesor de istorie care avea ceva ce pentru mintile noastre de atunci era o obsesie: la inceputul fiecarei ore cerea ca pe tabla sa fie scris "Cine nu cunoaste istoria risca sa repete greselile inaintasilor". Atunci ii uram obsesia. Insa acum nu pot spune decat "Chapeau, Domnule Profesor Popescu!". Tocmai s-au incheiat alegerile pentru parlamentul 2012-2016. Rezultatele nu ma surprind, deoarece se stia de mult ca la alegerile astea PDL-ul (rebotezat ARD alaturi de defunctul PNTCD si obscurul FC) nu are nici-o sansa reala. De fapt, ca sa fiu sincer, campania asta electorala mi s-a parut fara vana tocmai din cauza faptului ca rezultatele se cam intuiau. Asta-seara am vazut resultatele sondajului de opinie final. Care rezultate sper sa fie foarte aproape de final. In rezumat PSD-ul si PNL-ul au obtinut 62% din mandate, iar ARD-ul a obtinut 22%. Surpriza cea mare este astensiunea PPDD-ului cu 11%. Si acum sa ajung la citatul de mai sus. PSD-ul a pierdut alegerile anterioare din cauza lui Adrian Nastase, Mitrea, samd, PDL-ul a pierdut alegerile astea din cauza celor cu care a defilat: Rizi, Udrea, Boc, etc. PDL-ul nu a inteles nimic din istoria PSD-ului. La fel cum PSD-ul nu a inteles nimic din istoria PDL-ului. Deja a inceput sa se comporte ca si cand Romania ar fi mosia proprie. Si nici noi nu am inteles nimic. De fiecare data in alegeri am votat intr-atat de emotional incat am pasat puterea absoluta in mainile celor care s-au aflat anterior in opozitie, uitand ca democratia are drept caine de paza nu puterea, ci opozitia. Si ca o opozitie slaba inseamna o putere care poate face orice doreste fara a se teme ca o initiativa proasta va fi sanctionata de opozitie.

Oameni "noi", metehne vechi

Ora 7:55, anul de gratie 2012, luna noiembrie, 26. Sura Mare, Bucuresti, Soseaua Giurgiului. Coloana de masini la semafor, politisti in varful intersectiei, ca, mdeh, e aglomeratie. Agale, pe linia de tramvai se insinueaza un SUV negru cu numar de Bihor, depasind toata coloana. Pe SUV scrie mare cu autocolante "Voteaza Sorin Moldovan Deputat ARD". Evident, se strecoara in coloana inaintea refugiului de tramvai si isi continua drumul. Retin numele ca sa ma interesez cine e cel care vrea sa ma reprezinte in Parlament. Si aflu ca susnumitul Sorin Moldovan e unul dintre "oamenii noi" pe care vrea sa il promoveze ARD-ul cel care si-a frant gatul la alegerile locale pe motiv de coruptie, smenuri, pile si contracte dubioase. Pai bine, dragilor, nici nu au ajuns in scaunul parlamentar si deja ne scuipa in crestet?! Astfel de oameni promovati?! Bun, probabil ca respectivul Sorin Moldovan nu umbla la ora 8 dimineata prin Berceni (ca nu am auzit de niciun club de fite pe acolo), insa masina aia, reclama lui volanta, era acolo! Si probabil ca in spatele lui Sorin Moldovan vor aparea o serie de soferi de SUV-uri care ii vor folosi numele si mai tarziu, asezonat sau nu cu girofar. Si vor desconsidera nu numai cele 50 de masini de la semafor, ci probabil 50 000 de romani pe care ii vor reprezenta, nu numai bunul simt si regulamentul rutier (90% acolo era linie continua), ci probabil multe alte legi si regulamente. Deci ce votam?! Oameni "noi" cu obiceiuri pe care le uram de 23 de ani?!

A fost odata o iarna. O iarna in care oamenii au iesit in strada pentru a apara un om si realizarea acestuia. A fost o iarna in care cei care au iesit in strada au hulit deopotriva puterea si opozitia, in care Piata Universitatii a fost o regiune libera de politica, in care oamenii au iesit sa isi spuna neczurile. Dupa o jumatate de an de la acest moment, la finalul unei veri fierbinti la propriu si la figurat, oamenii au fost chemati iar in Piata Universitatii. de data asta insa de catre politicieni. De catre politicienii aflati la putere (sau in opozitie, ca e neclar cand guvernul apartine unor oameni care nu accepta statutul de presedinte ales sau rezultatul unui referendum organizat dupa regulile stabilite de el). Iar Piata a redevenit un loc politic. Un loc in care oamenii vor fi iar si iar adunati sub forma de mase de manevra si manipulati de cei care au tot interesul sa isi apere sau sa castige puterea. Dar astazi am scris din doua motive: primul ar fi acesta, ca deplang intoarcerea Pietei Universitatii in categoria imasurilor pe care sunt pascute oile politicienilor. Al doilea ar fi ca din cate stiu eu in iarna jandarmii au amenintat cu amendarea protestatarilor pentru tulburarea linistii, organizarea de proteste fara autorizatie si blocarea intentionata a unui drum public. Nu stiu daca amenintarile s-au materializat sau nu. Insa acum s-a petrecut acelasi lucru, de data asta cu organizatori cunoscuti, cu instigatori vizibili si vocali. Si culmea, in apararea lor au sarit tocmai politicienii care se ocupa-sau ar trebui sa se ocupe- de pastrarea linistii si ordinii publice. Si au cazut capete care au indraznit sa incerce sa arate ca jandarmii sunt de partea legii si nu de partea sefilor lor. Si ar mai fi un motiv petru care vreau sa scriu: motivul il ofera referendumul incheiat acum o luna. Referendum organizat de USL pentru a-l debarca pe Basescu de la putere cu 2 ani inainte de incheierea mandatului. Acum....nu vreau sa discut despre cine e mai bun sau mai rau, asa ca sar direct la rezultat: referendumul s-a organizat pe baza unor liste de alegatori. Din nefericire pentru USL se pare ca n-au reusit sa falsifice destule voturi (revin la motivul afirmatiei mele imediat), asa ca referendumul n-a fost validat, pe motiv de lipsa de cvorum. USL, in ciuda avertismentelor destul de putin delicate ale politicienilor din Europa si State, a inceput sa strige ca nu va recunoaste referendumul si ca nu il va reinscauna pe marinar. Nu a contat ca afirmatiile astea au aruncat in haos economia si-asa dusa de rapa, ca au crescut costurile de imprumut ale tarii, ca sunt milioane de lucruri de facut pentru tara si nu e vreme de bataie pentru ciolan. Sa revenim la problema fraudelor de la referendum: sunt semne destul de importante legate de voturi multiple si voturi falsificate in numele unor oameni care nu au fost la vot dar care figureaza ca ar fi votat. Cum era cunoscut ca sustinatorii lui basescu nu vor veni sa faca cvorumul miza umflarii numarului de voturi, chiar cu voturi anulate si cu voturi pro presedinte, era maxima.

Nelinistea zilei

Nu stiu ce e mai grav: ca imediat ce este necesar exista un organism sau mai multe care sa produca un dosar pentruorice persoana de interes sau ca marea majoritate a persoanelor de interes din Romania sunt dosariabile?

Ganduri

Onorabilul plagiator Ponta s-a razgandit: nu mai poate coabita cu tot mai aproape de reintoarcere marinarul. Drept pentru care ii cere acestuia sa tina cont de cei 8 milioane jumatate de votanti pentru demitere. Ma intreb cati votanti or mai ramane dupa ce se vor anula voturile multiple. Ca o prezenta de 10% in 2 ore, adica 1.8 mil votanti mi se pare fizic imposibila. Dar poate ma insel... Azi am aflat o stire fara de care nu stiu cum as fi putut rezista: Inna a avut o insomnie. Ma intreb daca a fost cu finalizare sau fara. Nu va ganditi la prostii: un coleg de-al 'mneaei a scos un hit in care ne povestea ca var anu doarme. ea se multumeste cu un tweet? Cica Rompetrol a scazut pretul la pompa. Asta dupa ce toti benzinarii l-au crescut acu o saptamana. Cred ca jucatorii la bursa si pariorii se vor reprofila, ca deja alimentarea la pompa cred ca genereaza mai multa adrenalina Ma uitam ieri la teve ca sa vad ce mesaj important pentru tara va emite presedintele interimar. Ca prea s-a anuntat cu surle si trambite. Cand colo, acelasi bla-bla pe care il aud de la referendum incoace. Doar o floricica ceva mai dintoasa ca de obicei. Nu stiu cum se face, dar daca dadeam sonorul la minim si imi imaginam ca vremelnicul presedinte ar avea mai putin par, il vedeam pe marinar. Una peste alta, cred ca e cazul sa imi gasesc de lucru. undeva cat mai departe, intr-o tara in care sa se vorbeasca limba pe care o pocesc in asa hal toti marii politicieni de pe paraiasul numit Dambovita.

TELEFONUL!

Promisesem acum cateva zile ca voi incheia postarile ocazionate de campania EuroGSM si Blogal Initiative cu o postare dedicata telefonului care a fost pentru multa vreme un standard in materie de telefoane mobile: Nokia 5110. La inceputul anilor 2000 acest telefon era un must-have: solid, semnal impecabil, display grafic (chiar daca monocrom), personalizabil (la nivelul la care putea fi inteleasa personalizarea in acele vremuri). In Romania cred ca unul din 3 utilizatori de telefonie mobila avea sau visa la un 5110. De fapt... cred ca numele "5110" era la fel de cunoscut ca si "Nokia", de cele mai multe ori firma producatoare fiind exclusa din discutia despre telefon ca fiind neimportanta. Telefonul in sine era suficient de cunoscut incat sa nu mai fie nevoie de detalii privind producatorul.

Dar sa prezentam "vinovatul" pentru o adevarata isterie: . Credeti-ma, era un telefon MARE! Si la propriu si la figurat. Daca nu ar fi avut profilul acela curbat ar fi putut fi folosit de rigla. De uitat.... greu ai fi putut uita ceva ce cantarea cat el! Insa bateria tinea mult, aveai semnal in orice hruba si il puteai personaliza cu sunete, wallpaper-uri, feţe. Ii puteai modifica dimensiunea fontului si mesajul de intampinare. De fapt a fost telefonul care m-a determinat sa cumpar un cablu de date ca sa pot sa ii incarc wallpaper-uri si ringtone-uri. Am cumparat telefonul de la un bun prieten cand am ramas fara Ericsson-ul A2628 de care v-am povestit anterior. Era destul de depasit moral chiar si pentru acele vremuri, insa era telefonul pe care mi-l dorisem multa vreme. Exista legenda ca putea fi folosit si ca detector de radar, fapt pe care nu am avut ocazia sa il infirm sau confirm. Oricum, avea un meniu "secret" stufos, pe care evident ca l-am butonat. Afisa o groaza de informatii, din care incercam sa deduc cate ceva. A fost telefonul pe care cred ca l-am iubit cel mai mult. Poate ca din cauza ca a fost telefonul pe care intr-adevar mi l-am dorit. Daca ma uit in urma cred ca am folosit Siemens-ul C25 mai multa vreme. Insa de dorit mai mult mi-am dorit acest 5110. Cred ca ii schimbam saptamanal wall-ul. La un moment dat nu mai stiam cum suna la cat ii frecasem ringtone-urile. Daca imi aduc aminte bine cred ca ma apucasem sa ma joc cu un editor grafic ca sa ii creez propriul logo. Oricum, de muncit m-am muncit cu el! Si l-am si plimbat! Am vazut impreuna muntii, marea, facultatea, serviciul. Ehh.. ce vremuri!

Dar ca orice lucru frumos, idila mea cu Nokia 5110 avea sa se sfarseasca la un moment dat. Nu s-a intamplat brusc. La inceput bateria a capatat un joc care facea ca uneori, rar totusi, sa mi se inchida telefonul. Bine, nu era o drama deoarece puteam sa spun ca "s-a inchis telefonul" cand vroiam sa justific faptul ca nu am raspuns. Apoi, in ciuda robustetii sale, socurile incasate si-au spus cuvantul: uneori difuzorul incepea sa vibreze. Dar ii treceam cu vederea si aceasta problema, pentru ca era The One. Dragostea dintre noi a rezistat si cand faimoasa si durabila baterie a inceput sa dea semne de oboseala: eram avertizat ca nu mai are energie si inainte sa apuc eu sa pun in garda persoana cu care vorbeam conversatia se termina brusc prin inchiderea totala a telefonului. Insa a fost un lucru pe care nu l-am putut trece cu vederea: l-am scapat odata direct in antena. Iar cand antena rigida s-a transformat intr-un fir atarnator am inteles ca e momentul sa il schimb-evident, tot cu un Nokia, ca 5110-le a fost cea mai buna reclama pe care si-a putut-o face producatorul finlandez! Ei... ce vremuri! Uitandu-ma la telefonul meu actual, cu ecran tactil, color, cu memorie si procesor mai mari si mai puternice decat primul meu calculator desktop, cu functii GPS, multimedia, office si cate si mai cate incep sa cred ca a trecut o vesnicie de la acele timpuri! Si nu pot decat sa le multumesc celur de la EuroGSM ca mi-au dat ocazia sa imi reamintesc de vremea cand eram student si priveam telefonul mobil ca pe ceva care ma reprezenta, nu ca pe o unealta, ca acum. Inca odata... Multumesc!

PS: si sper ca nu am fost plictisitor cu nostalgiile mele.

Regele suedez

Va scriam in post-ul anterior despre concursul EuroGSM si Blogal Initiative, cel premiat cu un Kindle. Si in timp ce reciteam cele scrise despre Siemens-ul C25, primul telefon mobil care mi-a intrat pe mana, mi-am amintit si despre celelalte telefoane avute in perioada in care telefonul mobil era o "caramida" cu ecran monocrom, fara camera foto si alte "fitosenii".

Asa ca azi va voi povesti despre primul telefon cumparat pe numele meu. Povestea incepe undeva intr-o toamna, prin 2001 sau 2002. Oricum, se apropia ziua mea iar ai mei au zis ca nu mai e cazul sa depind de telefonul de la job care si asa devenise incert daca il voi mai putea detine sau nu. Asa ca intr-o dupa-amiaza ne-am indreptat spre un magazin GSM si am studiat ofertele. Mi-a sarit in ochi un Ericsson (pe vremea aia Sony nu intrase in parteneriat cu firma suedeza): A2628. Adica asta: . Pe vremea aia acesta era deja un telefon din alta clasa decat Siemens-ul meu: avea agenda mai mare, ecran grafic, bateria sustinea pana la 6 ore de convorbire, sunete polifonice. Deja nu mai era vorba de primul telefon, stiam ca vreau mai mult! Era cam mare si greu, insa pretul era decent (fata de, ati ghicit, Nokia 5110). Asa ca l-am luat. Era primul telefon pe care il puteam numi cu mandrie AL MEU!

In prima saptamana deja ii citisem secretele, ma jucasem cu contrastul display-ului folosind meniul de service, ce sa mai... eram un entuziast! Era cam caramida, asa ca il tineam in buzunarul de la piept al gecii. Dar era tare bun: m-a prins ploaia cu el, nici nu i-a pasat! M-am dus pe munte cu el, aveam semnal unde nu mai avea nimeni! Avea JOCURI, deci nu ma plictiseam cand aveam de asteptat! Mama zicea ca sunt obsedat si ca nu ma las pana nu il stric! Sapam pe internet dupa coduri, ringtone-ui si wallpaper-uri, cautam site-uri care sa imi trimita gratuit (prin SMS) ringtone-uri... ce sa mai...era o cursa nebuna! Ma atentiona dimineata ca bateria e pe duca si totusi puteam sa vorbesc (rezonabil) toata ziua pentru ca seara cand il aduceam "la baza" la incarcat sa fie inca operational.

Din nefericire distractia a durat putin, pentru ca, asa cum ziceam mai sus, tineam telefonul in buzunarul gecii. Asa ca, intr-o seara, telefonul meu si-a schimbat proprietarul. A fost un moment de soc si groaza, urmat de regrete care m-au facut sa strang din dinti si sa cumpar al treilea (si ultimul) telefon monocrom. Dar despre el in episodul 3 al foiletonului dedicat istoriei GSM...

incursiune in trecut

Ei, dragi cititori..... EuroGSM aniverseaza 15 ani de activitate! Si cum poti aniversa mai bine un distribuitor de GSM decat facand o incursiune in istoria GSM-ului? Ei s-au gandit la o tombola cu un premiu care mie, cititor "inrait", mi-a facut inima sa bata mai rapid: un Kindle! Dar nu premiul e important aici, ci tema concursului cu acest premiu: primul GSM! Asa ca mi-am adus aminte de vremuri demult apuse... Daca dam praful de pe amintiri de demult ... adica prin 1999-2000. Eram angajat de putin timp, pe un salariu minuscul. In acelasi timp eram si student, asa ca imi imparteam ziua intre serviciu si facultate. In principiu job-ul nu era obositor, insa apareau si cazuri in care chiar era nevoie de mine la munca si ar fi trebuit sa las facultatea si alte activitati studentesti si sa trec pe plantatie. Telefonia mobila era la inceputuri, insa firma a considerat ca sunt necesare cateva telefoane. Si eu am fost printre fericitii cadorisiti cu unul dintre aceste telefoane. Daca ati putea sa va inchipuiti ce mandru eram de telefonul meu: un Siemens C25 ca cel din poza!

Eram tare mandru de el! Era usor si micut, nu greu si butucanos precum concurentul Nokia 5110! Bateria tinea cam tot atat de mult, functiile erau reduse la minim. Insa eram printre cei putini care aveau telefon! Mi-era ciuda uneori ca doar colegul si prietenul meu de facultate mai avea mobil in gasca mea, asa ca nu aveam ocazia sa arat "bijuteria"! Nu stia ce sunt alea ringtone-uri downloadabile, habar n-avea de wallpaper, agenda era minuscula (8-OPT!!!! numere, dar la costurile telefoniei din momentul acela, prohibitive fata de cele de acum, nu multi isi permiteau mobil iar convorbirile catre alte retele erau extrem de scumpe) insa avea cele cateva functionalitati de baza ale telefonului mobil: antena puternica inclusiv pe coclauri, bateria tinea o saptamana si -lucru greu de ignorat pentru cineva cu veniturile mele- puteai trimite si primi SMS-uri care erau ceva mai ieftine. Am frecat netul o saptamana dupa ce l-am primit ca sa vad cum pot sa-l exploatez la maximum. Am gasit melodii pe care puteai sa le "compui" pe telefon, m-am convins ca nu pot pune wallpaperuri, am inventariat cunostiintele care ar fi putut avea "celular", am cautat coduri de deblocare. Ehh.. vremuri! Am plimbat telefonul ala prin Iezer, prin Bucegi, prin Fagaras! Cand plecam cate o saptamana mama era cea mai fericita: stia ca ma poate suna oricand ca sa afle daca sunt OK. Telefonul mai e si acum pe undeva prin cutiile de jucarii ale copiilor. Si cred ca daca i-as pune un acumulator nou si o cartela si acum ar merge! Ce sa mai.... supertelefon!!!

La agentia de turism laudata sa nu te duci cu voucherul

Ei, domnilor si doamnelor.....desi ploua de doua saptamani mai ceva ca in Irlanda de m-am saturat pana si eu de romantismul ploii, e totusi momentul sa ne facem planuri de vacanta! Asa ca am delegat-o pe neavasta-mea sa se uite dupa oferte! Nu de alta, dar ea mereu are impresia ca eu sunt ala carpanosul care tine banii sub saltea si considera ca totul e scump. Asa ca am lasat-o sa se convinga ca piata nu e atat de ofertanta pe cat crede ea. Buuun.... si se uita femeia si gaseste o super-oferta pe un site de vouchere: un hotel de 3 stele, in Bulgaria. Bun, 3 stele inseamna cam la limita decentei. Insa descrierea hotelului facea toti banii: plaja privata, hotel din 2011, imagini care te dadeau pe spate. Ce sa mai, too good to be true! Conform instructiunilor de folosire a voucherului, ii contactez pe cei de la agentie: "Dom'ne, e chiar cum scrie in oferta? Si aveti si apartamente in perioada ......." intreb eu. Mi se spune ca da, ca nu e problema de apartamente, se gasesc. Ca cica pot sa comand voucherul ca nu-i bai. Ok, zic eu, hai sa comand. Pun comanda de voucher, trimit voucherul cu cererea de rezervare atasata si cer factura proforma. Azi ma suna o tanti sa imi spuna ca nu mai au apartamente in perioada ceruta. Ca pot sa ma duc cu o saptamana mai devreme. De parca eu pot sa imi mut concediile dupa cum ma taie capul. Refuz varianta asta, asa ca cica imi vor trimite niste oferte echivalente. Acum o ora gasesc apeluri ratate facute pe la 7 jumate seara. Oamenii astia se pare ca lucreaza la adapostul intunericului. Dar mailuri cu ofertele nu au trimis. Asa ca astept cu nerabdare sa se faca dimineata ca sa ii sun sa vad ce mai ofera. oricum, cred ca este prima si ultima colaborare cu Book&Travel!

Justitie/Justice

Am decis ca acest articol sa fie bilingv, ca sa se bucure si strainii de bucuriile noastre romanesti. Azi am citit despre cum distinsul domn Andrei Placinta, fiul distinsei doamne Sorina Placinta - senator al Romaniei din partea PDL Vrancea - a fost condamnat la 3 ani de inchisoare CU SUSPENDARE pentru niste flecustete: tentativa de omor calificat, talharie, ultraj samd. Pentru cei care nu stiu, Placinta junior a vrut sa isi bata prietena in mijlocul drumului si a dat cu masina peste un nene care a incercat sa intervina in scandal. Intre timp s-a oprit ca sa ii ia cu forta si telefonul prietenei. Asta in timp ce alti gainari fac puscarie pentru condamnari de cateva luni. Nu mor de grija lui Adrian Nastase sau a lui Becali, insa pe ei aceiasi justitie vrea sa ii bage in puscarie pentru cate 2 ani si ceva CU EXECUTARE. Si macar astia nu au vrut sa dea cu masina peste nimeni.

In concluzie.... bine ati venit in Romania, tara in care daca mami e cineva in partidul de la conducere scapi indiferent de ce faci, tara in care esti un prost daca furi o paine-mai bine furi un TIR ca sa ai de unde da si celor care ar trebui sa te prinda- tara in care copiii mor inecati in hazna.

Translation:

Today I read about the distinguished gentleman Andrei Placinta , son of the distinguished lady Sorina Placinta- PDL Senator from Vrancea Romania - was sentenced to three years of probation for some knick-knacks: attempted murder, robbery, assault and so on. For those who don't know, Placinta junior wanted to beat his girlfriend in the middle of the road and drove the car onto a guy who tried to intervene in the scandal. Meanwhile he stopped to take his girlfriend's phone - using force. And that while other pickpoketers are condemned to jail for convictions of few months. I'm not dying for the sake of Adrian Nastase or Becali, but the same justice who wants to condemn them for two years WITH EFFECT. And those guys did not want to drove the onto no one.

In conclusion .... Welcome to Romania, a country where if someone's mom is in the ruling party you are exonerated whatever you do, the country where you are a fool if you steal a bread-it is better to steal a truck of bread because you can share it with those who should catch you- the country where children die drowned into cesspit.

despre drumuri

Din simplul fapt ca m-am facut "taran" sunt nevoit sa merg cu masina aproape zilnic. Strabat 30-40km in aproape fiecare zi lucratoare, cam pe acelasi traseu, trecand prin 1 Decembrie (Ilfov), Jilava (Ilfov) si minunatul Bucuresti. Sa o luam cu inceputul: - Anul trecut au inceput lucrarile de refacere a soselei Bucuresti-Giurgiu pe tronsonul 1 Decembrie-Bucuresti. Lucrarile au debutat fulminant pe portiunea de 2-3km intre 1 Decembrie si Jilava. Munceau oamenii aia de ma cruceam! Existau doua poduri pe traseu, la care nici nu ma asteptam sa mearga foarte repede. Lucrarile au stagnat cand a venit frigul, ceea ce e rezonabil. Lucrarile la poduri..... ce sa zic! Podul parea ca e in grafic, insa desi mintea mea zice ca e terminat pe jumatate (adica un sens de mers) nici acum nu e dat in exploatare. Sensul celalalt e facut zob de traficul de doua ori mai mare decat ar trebui sa fie. Au aruncat ei niste plombe pe acolo, insa intre timp alea au sarit. Acum navigam printre cratere. Podul aflat la 100m mai incolo, de fapt o trecere peste un amarat de canal, e dat in exploatare pe un sens. Pe celalalt.... mai stam! - Intram in Jilava, ocolim micile gropi nesemnificative si ajungem la trecerea pe sub soseaua de centura. Aici... dezastru! Nici macar gropile devenite vedete TV acum o luna nu au fost rezolvate, in schimb avem cratere noi exact sub pod. Da' cratere, nu jucarie! Ok, mergem mai departe. - ajungem la iesirea din Jilava si intrarea in Bucuresti. Nu mai comentam ca indicatorul de iesire din Bucuresti exista, insa cel de intrare in Jilava lipseste (e un stalp d'ala de informare, dar nu prea ii vad eu valoarea rutiera legala- ramane sa o discut cu politistul care va dori sa sara cu amenda de radar). Aici ne asteapta o trecere la nivel cu calea ferata industriala. Nu mai ai nevoie de Crucea Sfantului Andrei, ca oricum vei pomeni de toti sfintii cand aproape ca vei opri si vei cauta o trecere mai putin lipsita de gropi! Sensul de iesire din oras e si mai si. Poate aude si domn' Oprescu, ca tot a numarat el doar 24* gropi-ii arat eu 3 aflate la distante de 15m una de alta-GROPI, tata, nu gaurele!! Gropile despre care am vorbit nu sunt de ieri de azi. Au cel putin un an vechime, iar pentru cele de la trecerea peste calea ferata bag mana in foc ca se fac in curand 2 ani de cand le stiu eu. Dar Politia Rutiera-care ar trebui sa le semnaleze autoritatilor-doarme. Doarme pe banii mei.

700 de lei

Ieri am fost sa imi iau bilete la teatru. Am ajuns la casierie la pranz si am nimerit peste o casierita care se plictisea in lipsa de clientela, asa ca avea chef de vorba. Femeie pe la 50 si de ani, de la care am aflat ca are trei copii. Doi dintre ei au terminat deja facultatea si au intrat in campul muncii. La irlandezi, ca la noi nu e nevoie de ei. Al treilea e inca in tara, fiind inca student. Cei doi plecati nu au de gand sa se intoarca, pentru ca aici ar muri de foame. Prefera sa ramana acolo, sa munceasca pentru o tara care nu e a lor si sa trimita bani parintilor aflati in tara. Care lucreaza si se roaga ca acolo sa le mearga in continuare bine copiilor, ca sa aiba si ei ce manca in tara. Repet, parintii lucreaza aici. Mama are un salariu "nesimtit" de 700 de lei. Probabil inainte de taierile de 25% primea 900 de lei, salariul imens al unei persoane cu responsabilitate, care lucreaza cu bani in fiecare zi. Al unei persoane care depinde de copiii care muncesc dincolo pentru a trece cu bine si de iarna asta. Nu e vorba de un asistat social, care traieste pe banii statului. Asta e venitul unui angajat care pleaca dimineata de acasa si vine seara, care trebuie sa poarte o haina decenta pentru ca se intalneste zilnic cu zeci si sute de oameni. Care trebuie sa manance, sa zambeasca, sa traiasca. Ca la acest salariu urias putin probabil sa mai citeasca ceva, sa iasa la un restaurant macar odata pe luna, sa se rasfete la un salon de frumusete macar odata pe an. Asta e Romania, domnilor si doamnelor, nu cea a posetelor de 5000 de euro si a pantofilor pe masura!

ipocrizie

in 2004 eram satul de PSD. eram atat de satul de povestile cu licitatii trucate, traisem pe viu exemple in ceea ce priveste abuzurile facute de ei, eram satul de numarat ouale lui nastase. asa ca in 2004 am votat cu basescu si cu PD-ul. apoi m-am revoltat impotriva tentativei de suspendare a presedintelui, cand parlamentul a incercat o pseudo-lovitura de stat. nu ca imi mai era simpatic marinarul, insa gestul mi s-a parut antidemocratic iar pretextul nelegitim. asta desi am refuzat sa mai votez, deoarece simteam dezamagirea. nici alternativa nu imi era confortabila, asa ca am refuzat sa votez, in mintea mea ingusta crezand ca eu si cei care am ales sa sanctionam asa clasa politica am putea trage de maneca politicienii. de atunci puterea a intrat intr-un fel de spirala oarba in care se pare ca nimic nu mai conteaza. cred ca in mintile lor deja faptul ca nu mai au sanse la putere este o realitate. si plecand de la principiul "dupa mine potopul" fac, asemenea unui roi de lacuste, prapadul de dinaintea migrarii. insa fie ca au inceput prea devreme, fie ca au pustiit prea mult, fie amandoua, acum s-a atins o limita a suportabilitatii. ca si mine, oamenii au simtit ca mai rau nu se mai poate accepta sa ajungem. in timp ce unii comanda Moet&Chandon altii fac frigul si foamea in case-daca mai au case-traind la limita inferioara a saraciei. si chiar si cei care au un venit decent simt ca nu mai pot trai in Tara Lor, unde daca nu esti potentat politic te scuipa toti, inclusiv "Justitia", "Sanatatea", politia, administratia locala. in care daca nu ai spate politic nu poti sa castigi un contract cu statul, nu poti beneficia de drepturile pe care le ai pe hartie si fonfanite cu emfaza de "organele" statului. in care daca iti platesti datoriile catre stat esti un imbecil. in care daca ai muncit sa iti faci o situatie statul te condamna sa platesti de doua-trei-patru ori.

Ei bine, ne-a ajuns! Si romanii, aia mici pe care ii dispretuiesc cei de sus, au iesit iar in strada! De o saptamana romanii ies in fiecare seara in pietele centrale si isi cer drepturile. Isi cer dreptul de a fi reprezentati de parlamentul pe care l-au votat, isi cer dreptul de a le fi recunoscute drepturile. Isi cer inapoi demnitatea calcata in picioare de cei care s-au catarat pe tronuri de fildes dupa lovilutie, indiferent de culoarea politica pe care si-o asuma. Asa ca s-au delimitat de orice politician si protesteaza. Chiar daca jandamii fac abuzuri, chiar daca provocatori incearca sa legitimeze abuzurile fortelor de ordine, chiar daca sunt facuti inepti, viermi, ciumpalaci, huligani, golani, sarantoci.

BRAVO LOR!!!!

Brusc puterea (dar si opozitia) a descoperit ca nu a comunicat suficient cu poporul! Brusc si-au dat seama ca exista o ruptura intre ei si rest! Brusc se fac apeluri la intelegere, la calm, la dialog! Recunoasteti fraza "Stati linistiti la locurile voastre" ??????

Aseara am vazut momentul in care multimea a fost dispersata de jandarmii veniti "sa restabileasca ordinea publica". Nu stiu altii ce au vazut, insa eu am vazut atatia jandarmi cat nu am avut ocazia sa mai vad niciodata. Am vazut cel putin 2 (desi cred ca au fost 3) valuri a cate 3 randuri de jandarmi care au intrat in Piata Universitatii prin ambele capete. Sa facem un calcul: sa presupunem ca Magheru are 24m latime (4 benzi pe sens*3m banda). Sa zicem ca spatiul ocupat de un jandarm cu scut, armura, baston etc ocupa 1.5m, deci in 24m intra 16 jandarmi. 16*6*2=192 jandarmi, estimare cel putin grosiera. In conditiile in care cica Bucurestiul are 800 de jandarmi. Si cine mai acopera celelalte obiective?! Cine asigura linistea publica? sau nu mai e nevoie de ei in oras, ci doar ca sa ucidem in fasa ceva ce seamana a iarna damboviteana?

Huligani, golani, multimi si televiziuni

Tot mapamondul a auzit de manifestarile din aceasta perioada din Piata Universitatii din Bucuresti si din multe alte piete centrale de prin orasele tarii. Si se tot discuta despre violentele de duminica, cand "huliganii din galeriile de fotbal" au intors orasul pe dos, cu lupte cu pietre, petarde samd. S-a vorbit de cam 200 de "huligani". Asta a fost justificarea Jandarmeriei Capitalei pentru o serie de abuzuri: oameni luati de pe strada doar pentru ca treceau pe acolo, batai administrate cu mai mult sau mai putin discernamant de fortele de ordine unor cetateni romani neacuzati oficial de nimic etc. Deja au aparut ziaristi care dau marturie ca au fost batuti in ciuda tentativelor lor de a se legitima, persoane care afirma ca au fost saltate de pe strada si amendate doar pentru ca treceau pe acolo, etc. Azi am trecut pe la Unirii, locul in care se presupune ca au avut loc incaierarile, aruncarile cu pietre, bla-bla. E drept, au trecut 3 zile de atunci, insa geamurile sparte au ramas. si puteai vedea geamurile sparte ale statiei lui 385 de langa Unirii si geamurile sparte (de fapt e vorba de geamuri tip sandwich securizat, care nu se sparg ci raman acolo). Eu am numarat grosier cam 10 urme de pietre. sa zicem ca erau 20. Sa zicem ca fiecare "huligan" a venit cu cate o singura piatra dupa el. Si ca a aruncat-o, a recuperat-o, a aruncat-o in capul jandarmilor. sa zicem ca 25% din pietre au fost aruncate spre alte "obiective" decat capetele jandarmilor. si atunci? cam cati huligani au fost in realitate daca au adus 20gauri*4 pietre, fiecare carand si aruncand doar cate o piatra? Unde este diferenta? Care e justificarea interventiei in forta? Cat au baut inainte jandarmii de au numarat de 2.5 ori mai multi decat mi-au iesit mie?! Ca o mentiune, eu am vazut "batalia" de la televizor. Am vazut cativa tineri aruncand pietre, insa in niciun caz o mare masa de protestanti, mai ales ca din estimarile jandarmilor protestantii pasnici erau undeva sub 1000 si pareau cu mult mai multi decat "ultrasii"?

am facut economie

Ei, dragilor, sa va povestesc cum am facut eu economie azi! Plecasem de acasa hotarat sa imi schimb stergatoarele de parbriz. Drumul meu ma purta pe langa Carrefour-ul de la Unirii, asa ca am zis ca sa trec pe la miniraionul auto de acolo, poate voi gasi ceva convenabil. Initial am trecut pe la un magazin de piese auto unde am gasit stergatoare, insa masina mea nu figura pe lista de autovehicule pentru care era oferta. asa ca am ajuns la hipermarket.... Intru eu, ma duc glont la raion si.... surpriza! nu exista niciun stergator! nici mic, nici mare, nici scump, nici ieftin! Niciunul!!!! Ei, zic eu, asta e! hai sa vedem, poate imi cumpar un cardreader in locul celui care se pare ca a crapat (sau cel putin asa imi zice mie laptopul). Ma duc la raionul corespunzator si...... nu, nu mai e surpriza! Nu exista niciun cardreader! Uite asa am intrat eu in magazin exact cum am intrat, fara sa las acolo nici macar un leut

SMURD

Stirea zilei de ieri, pe care nu trebuia sa fi Mama Omida ca sa o prevezi inca de saptamana trecuta, este ca Raed Arafat a demisionat din cauza neintelegerilor cu presedintele-marinar. "Demisionat" mi se pare un cuvant fals, deoarece marinarul umbla dupa gatul lui inca de la sfarsitul anului trecut, asa ca in realitate vorbim de o concediere. Sa zica merci Raed Arafat, ca, daca era pe vapor, intaiul marinar l-ar fi aruncat de pe scandura in mare sau l-ar fi spanzurat de catargul cel mare! Acum sa redevenim seriosi: SMURD-ul este copilul de suflet al lui Raed Arafat. A pornit ca un experiment local, fara finantare de la stat, si a ajuns sa atinga proportii nationale, la concurenta cu Ambulanta. A fost luat sub umbrela statului din considerente de imagine si cat a servit acestor scopuri totul a fost OK. Acum vremurile s-au schimbat, SMURD-ul nu mai e un instrument electoral ca nici viagra nu mai poate ridica PDL-ul in sondaje, asa ca marinarul arunca balastul peste bord. Din nefericire victima in aceasta circoteca este unul din putinii oameni care au facut intr-adevar ceva pentru tarisoara asta, un arab, ca romanii "verzi" nu sunt in stare. Ei sunt prea ocupati sa se scuipe unul pe altul, sa fure orice leut disponibil, sa se sape unul pe altul samd. Bineinteles, politicienii nu au miscat un deget. Iar aici nu acuz puterea, ca ea oricum e la ordinele marinarului, ci opozitia, adica aia care ar trebui sa fie paznicul democratiei si binelui natiunii. Asadar.....RUSINE, BA!!!!

La multi ani

Ei, cum a trecut nebunia sarbatorilor, am reusit si eu sa ma mobilizez pentru a va ura ca anul ce a inceput sa va fie mai bun ca cel de care am scapat. Si sa marchez 590de vizite ale blogului pe care il chinui pe aici. Cum cred ca sunteti satui de stirile despre sinucigasi, accidente, miliarde de euro cheltuiti de sarbatori samd... nu o sa va plictisesc comentand aceste informatii. Voi cauta un motiv mai bun Toate cele bune!