incursiune in trecut

Ei, dragi cititori..... EuroGSM aniverseaza 15 ani de activitate! Si cum poti aniversa mai bine un distribuitor de GSM decat facand o incursiune in istoria GSM-ului? Ei s-au gandit la o tombola cu un premiu care mie, cititor "inrait", mi-a facut inima sa bata mai rapid: un Kindle! Dar nu premiul e important aici, ci tema concursului cu acest premiu: primul GSM! Asa ca mi-am adus aminte de vremuri demult apuse... Daca dam praful de pe amintiri de demult ... adica prin 1999-2000. Eram angajat de putin timp, pe un salariu minuscul. In acelasi timp eram si student, asa ca imi imparteam ziua intre serviciu si facultate. In principiu job-ul nu era obositor, insa apareau si cazuri in care chiar era nevoie de mine la munca si ar fi trebuit sa las facultatea si alte activitati studentesti si sa trec pe plantatie. Telefonia mobila era la inceputuri, insa firma a considerat ca sunt necesare cateva telefoane. Si eu am fost printre fericitii cadorisiti cu unul dintre aceste telefoane. Daca ati putea sa va inchipuiti ce mandru eram de telefonul meu: un Siemens C25 ca cel din poza!

Eram tare mandru de el! Era usor si micut, nu greu si butucanos precum concurentul Nokia 5110! Bateria tinea cam tot atat de mult, functiile erau reduse la minim. Insa eram printre cei putini care aveau telefon! Mi-era ciuda uneori ca doar colegul si prietenul meu de facultate mai avea mobil in gasca mea, asa ca nu aveam ocazia sa arat "bijuteria"! Nu stia ce sunt alea ringtone-uri downloadabile, habar n-avea de wallpaper, agenda era minuscula (8-OPT!!!! numere, dar la costurile telefoniei din momentul acela, prohibitive fata de cele de acum, nu multi isi permiteau mobil iar convorbirile catre alte retele erau extrem de scumpe) insa avea cele cateva functionalitati de baza ale telefonului mobil: antena puternica inclusiv pe coclauri, bateria tinea o saptamana si -lucru greu de ignorat pentru cineva cu veniturile mele- puteai trimite si primi SMS-uri care erau ceva mai ieftine. Am frecat netul o saptamana dupa ce l-am primit ca sa vad cum pot sa-l exploatez la maximum. Am gasit melodii pe care puteai sa le "compui" pe telefon, m-am convins ca nu pot pune wallpaperuri, am inventariat cunostiintele care ar fi putut avea "celular", am cautat coduri de deblocare. Ehh.. vremuri! Am plimbat telefonul ala prin Iezer, prin Bucegi, prin Fagaras! Cand plecam cate o saptamana mama era cea mai fericita: stia ca ma poate suna oricand ca sa afle daca sunt OK. Telefonul mai e si acum pe undeva prin cutiile de jucarii ale copiilor. Si cred ca daca i-as pune un acumulator nou si o cartela si acum ar merge! Ce sa mai.... supertelefon!!!