Regele suedez

Va scriam in post-ul anterior despre concursul EuroGSM si Blogal Initiative, cel premiat cu un Kindle. Si in timp ce reciteam cele scrise despre Siemens-ul C25, primul telefon mobil care mi-a intrat pe mana, mi-am amintit si despre celelalte telefoane avute in perioada in care telefonul mobil era o "caramida" cu ecran monocrom, fara camera foto si alte "fitosenii".

Asa ca azi va voi povesti despre primul telefon cumparat pe numele meu. Povestea incepe undeva intr-o toamna, prin 2001 sau 2002. Oricum, se apropia ziua mea iar ai mei au zis ca nu mai e cazul sa depind de telefonul de la job care si asa devenise incert daca il voi mai putea detine sau nu. Asa ca intr-o dupa-amiaza ne-am indreptat spre un magazin GSM si am studiat ofertele. Mi-a sarit in ochi un Ericsson (pe vremea aia Sony nu intrase in parteneriat cu firma suedeza): A2628. Adica asta: . Pe vremea aia acesta era deja un telefon din alta clasa decat Siemens-ul meu: avea agenda mai mare, ecran grafic, bateria sustinea pana la 6 ore de convorbire, sunete polifonice. Deja nu mai era vorba de primul telefon, stiam ca vreau mai mult! Era cam mare si greu, insa pretul era decent (fata de, ati ghicit, Nokia 5110). Asa ca l-am luat. Era primul telefon pe care il puteam numi cu mandrie AL MEU!

In prima saptamana deja ii citisem secretele, ma jucasem cu contrastul display-ului folosind meniul de service, ce sa mai... eram un entuziast! Era cam caramida, asa ca il tineam in buzunarul de la piept al gecii. Dar era tare bun: m-a prins ploaia cu el, nici nu i-a pasat! M-am dus pe munte cu el, aveam semnal unde nu mai avea nimeni! Avea JOCURI, deci nu ma plictiseam cand aveam de asteptat! Mama zicea ca sunt obsedat si ca nu ma las pana nu il stric! Sapam pe internet dupa coduri, ringtone-ui si wallpaper-uri, cautam site-uri care sa imi trimita gratuit (prin SMS) ringtone-uri... ce sa mai...era o cursa nebuna! Ma atentiona dimineata ca bateria e pe duca si totusi puteam sa vorbesc (rezonabil) toata ziua pentru ca seara cand il aduceam "la baza" la incarcat sa fie inca operational.

Din nefericire distractia a durat putin, pentru ca, asa cum ziceam mai sus, tineam telefonul in buzunarul gecii. Asa ca, intr-o seara, telefonul meu si-a schimbat proprietarul. A fost un moment de soc si groaza, urmat de regrete care m-au facut sa strang din dinti si sa cumpar al treilea (si ultimul) telefon monocrom. Dar despre el in episodul 3 al foiletonului dedicat istoriei GSM...