22 de ani

In perioada asta Romania aniverseaza 22 de ani de la pretinsa revolutie din decembrie 1989. Au trecut 22 de ani de cand Ceausescu a fost inlaturat de la putere iar unicul partid, PCR, a fost inlocuit de cateva partide, unele tragandu-se din stramosi ilustri de dinainte de al doilea razboi mondial, altele rasarite atunci, in vremuri tulburi. 22 de ani de cand vieti, planuri, sperante au fost curmate de cate un glont ratacit sau bine tintit. 22 de ani de cand trupuri fara viata au fost lasate sa zaca in beciuri pentru ca apoi sa fie aruncate in gropi comune. 22 de ani de cand copii care isi asteptau parintii acasa au aflat ca si-au pierdut mame sau tati, de cand parinti care isi asteptau copiii la masa de Craciun au aflat ca sarbatoarea semi-oficiala, pe care o respectau aproape toti chiar si cu un vag aer de clandestinitate fata de materialismul dialectic, s-a transformat pentru ei in priveghi. Acum 22 de ani eram copil. Din vremurile de dinainte imi aduc aminte de apa calda cu portia, de trebuia sa facem baie cate doi ca sa nu ne prinda apa rece cu sapunul in cap, frigul din case care ma face si acum sa asociez mirosul de motorina cu caldura data de soba pe care a fost nevoit tata sa o puna in apartament ca sa nu murim de frig, curentul taiat aproape zilnic care ma facea sa imi termin lectiile la lumina chioara a unei lampi cu carbid, Vocea Americii ascultata in surdina la radioul Sanyo cumparat de la polonezi, cele 10 minute de desene animate de pe postul bulgaresc (zilnic) si 10 minute de desene animate date duminica la pranz la noi, minunea numita TeleEnciclopedia, bananele verzi coapte pe sifonier, mandarinele, portocalele si bomboanele cubaneze luate dupa ore bune de stat la coada la casa de comenzi si Brifcor-ul pe care il aducea tata cu lada in calitate de lucrator la ceea ce trebuia sa devina Casa Poporului. Si ziua in care la usa ne-au venit trei tovarasi inalti, bine facuti, cu ochi albastri ca cerul, care au cautat fiecare coltisor din casa in cautarea veniturilor ilicite care s-au dovedit a fi un cec de 250USD depusi la BNR de catre ai mei, bani trimisi de o ruda fugita in State. Normal, oamenii s-au relaxat cand au vazut ca nu au ce gasi si au pomenit de un cuvant care a ajuns sa ma urmareasca: turnator. Au trecut 22 de ani, moment la care ar trebui sa facem un bilant. Si sa ne uitam unde am ajuns. Nu mai avem un singur partid, insa avem un partid care trece ce vrea el prin parlament. Nu mai avem Securitate, insa telefoanele sunt ascultate cu frenezie. Nu mai avem alimentare goale, insa nu mai avem cu ce cumpara produsele din pleiada de hyper-super-mega-marketuri. Cumparam tot jucarii chinezesti, ca altele nu ne permitem. Nu se mai taie caldura centralizat, inchidem singuri caloriferele de frica facturii urmatoare. Nu mai avem 2 ore pe zi de televizor, avem 24xzeci de posturi TV care nu difuzeaza mai nimic. Au trecut 22 de ani de la revolutie. 22 de ani de cand asteptam, ca si inainte, visul american. 22 de ani de cand niste oameni care au sperat in mai bine au murit pentru ca alti oameni sa o duca bine in timp ce marea majoritate sa o duca chiar mai rau. 22 de ani de cand niste oameni pe care ii constat cu greata ca au fost cineva pe vremurile de odinioara sunt si acum cineva. Dupa 22 de ani cei care ne conduc au tratat evenimentele de atunci la modul superficial, desi isi datoreaza pozitiile acelor oameni si acelor vremuri. Dupa 22 de ani cei meniti sa ii demaste pe profitorii vremurilor de atunci si de acum nu au nicio putere. Se ascund dupa niste povesti subtiri si greu credibile. Acum cativa ani seful meu de la serviciul de atunci imi povestea ca anumite cercuri stiau inca din vara lui '89 de cele ce se vor intampla. Dumnezeu sa il odihneasca, a murit fara sa pot afla de la el detalii. Stiu doar ca de fiecare data cand trec pe langa Cimitirul Eroilor imi aduc aminte de el si deplang moartea unor oameni care au murit degeaba. Dumnezeu sa ii odihneasca!