mult zgomot pentru nimic

ei, dragii mosului, apocalipsa suna din ce in ce mai bine!
Intai de toate, nu pot sa nu fac o mica paranteza legata de cataclismul din Japonia. Ma uitam la oamenii astia, atat cat imi ofera netul si televiziunile, si nu pot sa simt decat compasiune si respect! Loviti de un cutremur care face sa mi se zbarleasca parul pe mine, loviti de tsunami-uri care au facut de mii de ori mai multe pagube decat cutremurele in sine, amenintati de radiatii.. ei bine, oamenii astia incearca sa isi readuca viata la normal, cu calm si onoare, ca in filmele despre shoguni. Bun, si ei au vinovatii lor, si ei au hotii lor, insa din cate am citit eu pana acum se pare ca va veni si vremea lor, nu acum, cand lumea incearca sa se repuna pe picioare, ci mai tarziu. Nu vezi declaratii isterice, nu vezi aparitii penibile. La noi in schimb, unde cataclismele se regasesc pe sticla si in lumea politica, vezi tot felul de isterici si isterice, care ai impresia ca relateaza din epicentrul cutremurului.
Dar sa revenim la lucruri mai pamantene: in timp ce japonezii nu fura chiar si in conditiile in care au ramas carpiti in fund, la noi orice suspiciune de potential cataclism (fie si inventat) da ocazia pentru o noua serie de furaciuni. C-asa e la noi.
Azi am avut "fericirea" de a intra la munca in schimbul 2. Asta inseamna ca vin la pranz si termin.. cand termin. Nu v-am povestit pana acum (cred), insa tarlaua pe care imi desfasor activitatea e la o zvarlitura de piatra (pentru campionii de oina, evident) de Casa Poporului, rebotezata dupa lovilutie Palatul Parlamentului. Deci am fericirea de a vedea in direct mitingurile, targurile de nunti, botezuri si alte cumetrii, targuri de turism, eventual de masini (desi ultimul care a expus masini a fost Tiriac, cu muuult timp in urma). Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, azi a fost miting. Ocazionat de noul Cod al Muncii (pe care personal il consider o porcarie discriminatorie in mod grav la adresa angajatilor, insa asta e alta poveste). Oricum, sindicalistii au trambitat ca vor aduna 50 000 de manifestanti. Jandarmeria a pregatit logistica pentru cati manifestanti au zis sindicalistii: s-au ingradit strazi intregi, s-au adus WC-uri, s-au mobilizat politisti. Rezultatul a fost un fiasco, numarul real de participanti fiind de sub 10 000-daca niste guristi mai rasariti ar fi adunat doar atatia spectatori la un concert s-ar fi sinucis in direct, fara ceremonial. Insa astazi, dupa ce mi-am zis inca de dimineata litania de injuraturi, a trebuit sa gasesc un loc de odihna pentru calutii de sub capota. Asa ca am parcat in mod traditional romanesc, la 2m de semnul de parcare interzisa, si am pornit cu metroul. La miorlaielile mele, seful m-a lasat sa imi recuperez vehiculul inainte de a il ridica hingherii de masini, asa ca am plecat sa il aduc mai aproape, dupa ce s-a eliberat parcarea pentru premianti. Mare aventura! am facut 15 (hai, 20) minute pana la locul de parcare temporara a jegoasei (pe care nu o voi spala decat cand or trece ploile de primavara- am strat anti-furt garantat pana atunci!) si 1h si 15m la intoarcere!!!! Nu pot sa va spun ce a fost la gura mea (mi-e rusine, sincer!), de data asta nu la adresa politiei romane, ci la adresa protestantilor! Bai fratilor, daca tot stiti ca nu sunteti in stare decat de o basina puturoasa, nu mai cotcodaciti ca faceti oul de aur!!!! Va umpleti dracului de cacao! Parca e povestea aia cu Petrica si lupul! In curand nici liderii de sindicat nu or sa mai se prezinte la manifestatie!
PS: Tocmai aud la radio ca saptamana viitoare vine in Piata Constitutiei (da, aia pe care se caca toti! Nu pe piata, ci pe cartulia aia pe care o flutura marinarul acu ceva vreme) targul pentru fete batrane si metrosexuali cu bani. Deci iar o sa am fericirea de a cauta loc de parcare. Sa nu iti vina sa canti o manea de viata amara?