Am ajuns intr-o maniera pe care acum chiar nu mi-o pot explica sa vad un film de 50 minute despre iarna demografica-un concept interesant si de actualitate. Nu stiu ce asteptari aveam, nu aveam idei preconcepute-incerc sa elimin prejudecatile din modul meu de a gandi (desi uneori doar ma amagesc cu ideea). Asadar am zis ca e un subiect interesant, care poate sa imi mai destupe mintea.
Inceputul este promitator: statistici care arata clar ca Europa se confrunta cu o grava criza demografica, informatii noi pentru mine care arata ca Japonia e in declin demografic major, date care arata ca SUA urmeaza indeaproape situatia Europei. In rezumat populatia imbatraneste, se nasc din ce in ce mai putini copii care nu vor reusi sa compenseze numeric moartea inaintasilor. Rezultatul este evident, media de varsta va creste si odata cu ea riscul ca noile generatii sa nu poata compensa cheltuielile de intretinere ale batranilor. Mai apare o idee (corecta) noua pentru mine (evidenta, dar mintea mea limitata nu a conceput-o anterior) si anume ca migratia nu aduce neaparat forta de munca educata, ci reduce media cunostiintelor din tarile in care se emigreaza. Pana aici corect. Apoi vin diversi Ph.D. si fac analize privind cauzele imbatranirii populatiilor. Ei, si de aici incep speculatiile. Cica au identificat ei un numar de cauze: revolutia sexuala, emanciparea femeii, deprecierea notiunii de familie (revolutia divorturilor), proasta interpretare a ideii de prosperitate, prejudecatile. Ca cica tinerii nu mai fac copii pentru ca nu mai apreciaza ideea de familie. Ca tot mai multi copii provin din familii sarace, dezorganizate (monoparentale, divortate). Adica necredincioase, desi apare unul care spune ca el nu pledeaza pentru un anume tip de credinta, ca acelasi lucru il vede si la crestini, si la evrei, si la islamisti, etc. Imi place sa vad cum poti coti o idee corecta si anume schimbarea valorilor, spre o concluzie absolut imbecila: domn'le, omul o sa piara ca nu mai crede in familie! Ba mai mult, au cooptat doi nefericiti, unul din Rusia si una din Letonia, care sa le sustina ideea, desi traiesc in tari ultraortodoxe, in care stabilitatea familiala este un tabu gratie puterii bisericii in societate. Se evita cu gratie conexiunea dintre varsta medie a populatiei si varsta primei procreeri, cea dintre media de varsta si media de varsta la care populatia se retrage din viata activa samd. Ca cica sunt mai putini lucratori care sa ii sustina pe cei inactivi. Da, insa media castigului acestora a crescut-sau ar trebui sa creasca, datorita relatiei cerere - oferta pe piata muncii, deci si veniturile varsate de activi spre populatia inactiva creste. Ca familia nu mai educa progeniturile (dupa ureche, dupa principii arhaice). Da, insa sarcina educatiei se transfera catre organe specializate, mai echilibrate si teoretic mai receptive la schimbarile sociale decat familia traditionala. Ba mai mult, ii loveste compasiunea pentru situatia din tarile sarace, care cica isi pierd populatia activa si deci motorul evolutiei economice - uitand ca majoritatea expatilor varsa fonduri in tarile de origine, de multe ori mult mai multe decat ar putea atrage economiile subdezvoltate si neatractive ale respectivelor tari, fonduri care se rasfrang automat in economiile alea subdezvoltate.
Nu sunt nici sociolog, nici economist. Insa unele cotituri sunt atat de evidente si de nefiresti, incat ma intreb: pana unde poti merge cu sustinerea unor aberatii punand peste ele o sparcaiala de stiinta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu