Revin dupa o pauza nepermis de lunga.
Traiesc intr-o tara.... interesanta.
Intai de toate, un fost coleg, actual emigrant in tara frunzei de artar, si-a inmultit familia (Sa iti traiasca, Sorine!). Din cele spuse de el, de la intrarea in maternitate si pana la iesire nu a cheltuit nici un cent. In aceiasi perioada subsemnatul, inmultindu-si si el familia, a cotizat la serviciile medicale paralele aproximativ 1500ron. Sa traiasca nasul mare si sa avem de unde in continuare. Daca pun ca prietenul meu e acolo de mai putin de un an in timp ce eu cotizez la "asigurarile de sanatate" din 1998, reiese ca sunt un tampit, ceea ce recunosc cu umilinta.
Pe Moliceanu in schimb l-au apucat jalele de pensionari. Nu ca bietii oameni ar fi niste priviliegiati, insa situatia multora este jenant de proasta, in timp ce altii au pensii pe langa care salariul meu de "finantist" este modest. Normal, cresterile pensiilor se vor face procentual, nediscriminatoriu, liberal. In traducere, cine a avut, va avea mai mult. Cine nu a avut, va avea tot atat, sau mai bine zis cu 30% mai mult decat nimicul de acum. In timpul asta plafoanele farmaciilor se termina pe data de 15 a fiecarei luni, iar pentru a lua o reteta compensata/gratuita pe data
22 nu exista decat metoda platii integrale. Ma intreb cam care e fericirea ca pensia e cu 30% mai mare daca trebuie sa iti platesti medicamentele la care aveai dreptul gratuit.
Pe prietenii mei de la ADP sector 3 i-a apucat harnicia in ziua mea de trezit tarziu. La ora 7 se apucasera sa se razboiasca cu ultimele garaje aflate in spatele blocului. Asta pe o ploaie de nu ti-ai fi lasat nici cainele afara. La un moment dat ostilitatile au incetat cu demolarea completa a monstrilor de beton, care au ramas acolo cam o saptamana. Cand au reusit sa stranga molozul, a scos capul vechiul scuar pe care il sufocasera garajele. Binenteles ca peste inca o zi, cand tocmai ma gandeam sa propun pastrarea spatiului verde, peste pamantul nivelat s-a asezar o paturica groasa de beton, pentru parcari. Sambata pe la pranz, cand orice om normal e cu petul de bere in mana, ascultand manele si alungand animalele din padurea Cernica, baietii taiau (?!) la betoanele proaspat turnate cu circularul ala special. O incantare. Pacat ca nu am aruncat decat 50m la oina, ca imi goleam cofragul de oua pe ei.
Ce imi place sa ies dimineata la prima ora din casa si sa ma indrept spre locul in care muncesc cu drag si spor, aflat in centrul Bucurestiului! Mai treci pe langa o urma de voma, mai adulmeci ceva urme de pisu, mai sari peste balti facute de aerele conditionate lasate sa se usureze in capul trecatorilor... o feerie!
Azi am decis ca vreau sa investesc in carte. Nu in asi si popi, ci in ceva ce are mai mult de 52 de pagini. Si am plecat la cumparaturi.. Prima librarie se renova. Or sa aiba grija sa o renoveze pana devine restaurant probabil. A doua era pe jumatate inchisa: partea de jucarii era inaccesibila. La carti, daca nu te interesa menopauza sau cum sa faci bani din psihologia pozitiva... cam slaba reprezentarea. Pe mine ma interesa ceva legat de IT. Ghinion, aveam de ales intre initierea in web si initierea in calculatoare sau Word. A treia librarie avea o singura carte care corespundea cautarii mele: 85 ron, o bagatela. Da' avea CD cu soft free vechi de la editarea cartii, adica 2 ani in urma. Plus ca parea traducerea manualului aflat gratuit pe net. In a parta librarie am gasit in sfarsit ceva ce aparent imi satisface nevoile. Intre timp insa, am zis ca treuie sa imi iau de mancare si am intrat in Sheriff's. Am ignorat aspectul de Gara de Vest si am comandat. Primul soc: "dureaza 15 minute". Asta dupa ce stiam ca voi intarzia la munca. Am inghitit in sec, mi-am adunat nervii de pe podea si am zis ca astept in fata unui pahar de Cola. Dupa 15 minute incerc sa imi recuperez comanda. "Mai dureaza". "Cat?"."2 minute". Doua minute care au fost minim 5. Dar.. mai conteaza? Normal, m-am intors la munca lac de apa, iar gluma liftului de a se opri la 10 cm de punctul de start nu a fost apreciata. Noroc ca a repornit la a doua incercare.
Tot azi am aflat in cifre ceea ce stiam vag: in 2007 BOR costa statul roman, adica pe tot romanul, indiferent cat de ateu este, cam 42 milioane euro. Asta in conditiile in care BOR plange cu lacrimi de sange dupa proprietati in valoare de miliarde, menite vezi-Doamne sa le asigure subzistenta! Parerea mea e ca undeva biserica si-a bagat cam prea adanc coada in viata laica romaneasca. Ori isi ia proprietatile si uita de bugetul statului, ori isi ia in continuare tainul de la buget si uita de revedicari. Ca faza aia cu mielul bland mi se pare ca e dovada de cretinitate politica.