Acum cateva zile am primit cateva poze pe mail. Comentariul spunea ceva de un accident petrecut cu cateva zile inainte in Mamaia. Un Porsche Cayenne facut tandari, 200km/h, 3 morti si un ranit grav. Nu stiam detalii, nu m-au interesat. M-a socat cum erau imprastiate tablele bolidului pe sosea si cam atat. Si probabil cam atat de lunga ar fi fost toata povestea daca ieri nu ma ciocneam de un mesaj din categoria "umanitar" prin care eram indemnat sa donez piele pentru un tip. Mi se comunica si numele lui, asa ca am fost si eu curios pentru cine mi se cerea sa imi pun la propriu pielea la bataie. Un mic ocol pe la Google m-a lamurit. Era vorba de supravietuitorul accidentului din Mamaia, unul din cei patru ocupanti ai masinii facute tandari. Am mai aflat ca toti erau tineri, aveau 20 de ani, ca erau doi baieti si doua fete. Si am mai gasit pe undeva un later-edit cum ca si cel de-al patrulea tanar ar fi stins lumina definitiv.
Din respect pentru suferinta celor patru familii voi incerca sa imi cenzurez epitetele la adresa soferului decedat si a prietenilor lui si voi incerca sa ignor faptul ca in timp ce ai mei mi-au putut oferi la 28 de ani un ajutor de cateva mii de euro pentru a-mi cumpara o masina parintii altora isi permit sa ii ofere copilului o jucarie de 100 000 euro.
Totusi nu pot sa nu ma gandesc ca accidentul asta a fost unul relativ fericit. Masina nu a mai lovit pe nimeni aflat accidental pe strada. Cei din masina au avut fiecare partea lor de vina, inconstienta, samd. Prietenii, in loc sa tempereze aerele de mare pilot ale soferului, au aplaudat fericiti ca vor fi cei mai tari. Acum sunt cei mai tari. Tepeni de-a dreptul.
Personal as face public cazul lor. Poate macar unul din 10 amatori de senzatii tari la volan se vor mai gandi inainte de a vedea pana la cat ii duce masina. Poate cateva familii nu vor mai plange dupa membrii morti din motive stupide. Sigur, accidente se mai intampla, insa cand alergi cu 200km/h in intampinarea mortii nu se mai numeste accident ci sinucidere.